Dezvoltatorii care sunt interesaţi includ în aplicaţiile lor modalităţi de a fi calificate:
- interfaţa,
- calitatea serviciilor oferite de aplicaţie,
- gradul de satisfacţie pe care l-a trăit utilizatorul prin interacţiune.
Fie se completează un formular, fie se dau note, fie se acordă steluţe, fie se scriu comentarii. Trebuie făcut în aşa fel încât, chiar şi cei ce nu dau calificative sau cei care nu fac aprecieri, să fie luaţi în considerare în mod indirect.
Dacă se dau note, se calculează o medie şi cu media obţinută se face încadrarea dacă aplicaţia este foarte bună sau aplicaţia este bună sau aplicaţia este satisfăcătoare sau din contră, aplicaţia este necorespunzătoare.
Dacă se acordă steluţe, se numără steluţele, se face o medie şi se înmulţeşte media cu un număr asociat unei steluţe, rezultând conversia în tote a mediei steluţelor.
Este bine să se ştie cum stă treaba cu gradul de satisfacţie al utilizatorilor pentru a ameliora acele componente care duc la scăderea notelor şi pentru a perfecţiona aplicaţia WEB, căci toată lumea vrea să facă aplicaţii WEB cât mai bune, cât mai atractive şi pentru acre utilizatorii să-şi dorească să le acceseze cât mai des, cu finalizarea de procese. Este foarte simplu să se identifice punctele slabe care afectează gradul de satisfacţie al utilizatorilor, urmărind duratele în care se fac diferiţi paşi ai interacţiunii acesora cu aplicaţia. Dacă se contorizează locul unde utilizatorii greşesc, cu siguranţă că se va găsi soluţia cea mai bună. Nu este necesar să se facă prelucrări sofisticate, ci să se calculeze:
- durate ale interacţiunilor,
- contorizări de erori,
- înregistrări ale rateurilor,
- nefinalizări operaţiuni,
pentru a interveni, ştiut fiind faptul că toate acestea afectează graadul de satisfacţie, grad care se calculează şi indirect folosind un model econometric în care se utilizează pentru estimarea de coeficienţi:
- gradul de satisfacţie dat ca note,
- durate introducere date,
- număr de corecţii,
- număr de operaţii nefinalizate.
După ce s-a construit modelul, doar furnizând durate de introducere, volum corecţii şi număr de rateuri se estimează cu suficientă acurateţe gradul de satisfacţie. Eu zic că acest fel este neafectat de subiectivism, căci datele folosite se achiziţionează fără vreo influenţă arbitrară.
Oricum ar fi definit, gradul de satisfacţie este oglinda clară din care dezvoltatorul descifrează că a făcut un lucru bun sau din contră, a făcut un lucru rău. Oricât de grozavă ar fi o aplicaţie WEB criteriu adevărului e dat de numărul celor care o accesează, simultan cu gradul de satisfacţie al acestora. Nicio aplicaţie WEB nu se încarcă în mediul virtual doar pentru a fi acolo şi nicio aplicaţie WEB nu e făcută să enerveze pe utilizatori.
10 octombrie 2019